Sunt
doar
prezență...
În viața mea
nu am știut
să nasc
în mine
și esența
și uite-așa
mă nimeresc
în adunări
pe post
de bibelou:
să fie-acolo
chiar de
nu-l bag
în seamă...
Atâta
dor
îmi e
de tine
și vreau să te ascult
că te azvârl
cât colo
într-un colț
și te dau dracu...
Ajunge
că ești:
o existență
vagă,
deșartă,
decedată...
Stai acolo
că stai bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...