Iubirea
se ascunde
după
lifturi,
pitită
în sărutările
adâncite
ale Universului
ce-și ostoiește
haosul
în ea...
Eu trec...
Fără
să vreau
s-o simt,
s-o văd,
s-o știu,
s-o caut,
să o mai cerșesc...
Mă duc
neștiutor
cu capul
plecat,
cu coardele
gravate
în suflet
și o cutie
de rezonanță
ce mi-e culcuș
alături de
Singurătate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...