„Prea degeaba sânge,
Prea degeaba patimi...”
Prea degeaba
atâta
sânge
vărsat
în lacrimi
egoiste...
Prea degeaba
pătimașe
iubiri
mascând
propria-mi
nevoie
de a fi
și orgoliul
inexistenței...
Prea degeaba
doruri
înmiresmate
cu întunericul
luminii
în dureri
ce te curmă
fără
să mă vrei...
Prea degeaba
mi-s
fără
să fi fost
vreodată și
nicicând
a fi...
Plâng...
Te iubesc...
Nu exist...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...