Un singur
nume
și atâtea
lacrimi...
Un singur
nume
și nu
ești
tu...
Fiindcă-i
doar
fantasma
nemuririi
mele
înnecate
în neexistența
absolutului...
Un singur
nume
căci
mi-e
dor
de tine
deși
nu auzit-am
glasulu-ți
tău
mângâindu-mă
de mulți
ani
de vreme...
Un singur
nume...
Sper
numai
să înțeleagă
rațiunea
ce am vrut-o
să îți scrie
un singur
nume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...