Plimbări
târzii
pe pagini
caroiate,
năstrușnice
slove
așternându-se
în calea
ta
precum
se-așterne
albul
laptelui
în galaxiile
nevăzutului...
Te-aș căuta
dar
mă-nspăimântă
gândul
de mine
și nu vreau
ca lumina-ți
nenăscută
să o pătez
cu lacrima-mi
întunecată...
Te-aș
căuta
dar
nu
exist
ca să îți cat
privirea-n
mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...