E liniște
în parc
pe alei
de coarde
de chitară
îmbălsămate
în frunze
îngălbenite
de gânduri...
E liniște...
Se-aude
doar
un nebun
pufăind
cântece
de răzvrătire
fără
să reușească
să se înece
în egoismul
propriu...
Nu încă...
Dar
va reuși...
E liniște...
Și-i noaptea
atât
de dulce
iar zorii
se scurg
atât
de lin
în asfințit
de litere
îngăimate
în cotituri
și vers
neînțeles...
E liniște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...