Și simt
din nou
cum mi se adâncește
gândul
în orbite
și-n răzvrătiri
nebune
se îneacă
lacrimi...
Cum
reîntoarceri
neînțelese
își repetă
ciclul
peste
cenușa-mi,
peste
veacuri,
peste...
Iarăși
Și iarăși
simt
cum vă condamn
pe toți
la moarte
gelos
fiind
pe existența
ce n-am știut
nicicând
vreodată
a gusta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...