Împărțiri
și despărțiri,
nașteri
ce mor
înainte
de a fi
visate...
Tehnologizare,
apropieri,
îndepărtări:
mă simt
de parcă
sunt
peste
tot
și nicăieri,
legat
de toți
și de nimic,
existând
și viețuindu-mi
inexistența
în același
timp...
Se duse
romantismul...
Nu-i realism,
postmodernism
nici atât...
Pur și simplu
trupuri -
închisori
de suflete
căutându-se
la nesfârșit
dorite
fiind
de inexistențe
nevoite...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...