Glas
ursuz,
inimă
ursuză,
suflet
ursuz,
ființă...
Neființă,
abis
de lumină
întunecată
și de-ntuneric
luminos...
Fără
de zei,
gol
și străin
mă-ndrept
spre
tine
și-mi pierd
cuvântul:
nu mai știu
a spune
nimic
din graiurile
unduite
pe coarde
de dor
prelinse
în asfințituri
ce se-nfățișează
prea
devreme...
Mă-nec
în slove
și te pierd...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...