tăcere...
Din nou
întorsu-ți-ai
fața
de la mine
și interzisu-mi-ai
să îmi mai mângâi
neuronii
cu glăsuirea-ți...
Tăcere...
Fierbere
mută
așteptând
explozia
de gânduri
a ghearelor
decapitate
din mâna
stângă...
Culeg
acuma
prețul
suferințelor
cu care reușit-am
să-ți brăzdez
sufletul...
Ochii
ce nu i-am mai văzut
demult
și inimă
ce bate
ființând
în mine
de departe...
Existența
ta-i
icoană
pentru
mine,
păcătosul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...