Pe cele
din
urmă
pagini
ale nopții
fără
de sfârșit
mâzgălesc
slove
ce aștern
tăcere...
Mută
durere
ascunsă
și nevrută,
schimburi
neînțelese
și zâmbete
nevăzute
înghețate
în unde
GSM...
Fără
de glas
îmi sunt
coardele,
fără
de tine
îmi e
inexistența...
Departe
ești,
aproape
nu-s
și universurile
sângerează...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...