Se-ascund
țipetele
pescărușilor
în ultimile
frunze
tomnatice
măturate
de furtunile
de gânduri
ce risipesc
nisipul
lui
Moș Ene...
Eu
le citesc:
de auzit
nu am putut
nicicând
și de-ascultat
nu știu
a învăța...
Eu
le citesc
prelungindu-se
în amurguri
însângerate
și răsărituri
ce nu există
decât
în ochii
tăi...
Eu
orb
sunt
și surd
fără
de inimă...
Fără
de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...