Se nalță
umbrele
munților
pe cărări
ocrotite
de lupi
albi
și de zbor
de vulturi
ce nu-și găsesc
alinarea...
Arcași
cu săgeți
fără
de viață
vânează
gânduri
și constelațiile
se ascund
în legături
neuronale...
Cosmos
născut
de talmeș-balmeșul
haosurilor
cu străbunici
de lumină
oglindită
în întuneric...
Așteptări
îndelungi
fără
de timp,
înecate
în disperarea
răbdării...
Depresii
de iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...