Mă sting
în asfințitul
pe lângă care
trec
și mă feresc
să-l privesc
mai mult
de-o clipă
căci
se scaldă
în sângele
scurs
din ghearele
tăiate
ale mâinii
stângi
și se amestecă
în întunecimea
ce-mi protejează
scânteia
de lumină
pâlpâind
în mine...
Grăbesc
pașii
pe cărări
asfaltate
de suflete
sperând
că-i ultima
cursă
spre
închisoarea
mea...
Mă amăgesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...