Port
în spinare
vânturi
de gânduri
rătăcite
printre
cernelurile
neuronilor
hrăniți
de galaxiile
născute
din zâmbetul
tău...
Curge
cerneala
pe pagini
precum
se scurge
neiubirea
din visele-mi
când
amintirea
ta
îmi iese
în cale...
Mă scurg
și eu
împleticindu-mă
de la o clipă
la alta,
iubindu-le
pe fiecare
și rămânând
lupul
haiduc
al singurătății...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...