Uitat
sunt
pe pagini
arse
și stinse-n
cenușa
nebuniei...
Nu merit
amintirea...
Nu merit
existență:
de ce
mi-aș
dori
altceva?...
Rămâi
acolo
pe piedestalul
tău,
iubită
și iubind
pe altul
că io nu-s
altceva
decât
huma
ce-ți
murdărește
clipa...
Să-mi ierți,
tu,
nemurire,
îndrăzneala
și lasă-mă
în uitarea
vremii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...