Tăcută
noapte
îngânată
de vocea
a-capella
a sufletului
găsit
în bucăți
printre
ghearele
mâinii
drepte,
sfârtecat
pe oarde
de chitară
în ciupituri
și bătăi
nebune
ce sperie
Universul
lăsându-l
fără
suflare...
Tăcută-i
noaptea
și neuronii-s
amorțiți
de atâta
neputință
de mine,
de tine,
de el
la care te gândești
ori cu care ești...
Tăcută
noapte
pentru
un nebun
ce nu poate
urla...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...