Te iubesc...
Pentru
asta
m-ai născut
și m-ai crescut
formându-mă
profet
nu pentru
tine
ci pentru
cărările
mele
nevolnice...
Săgeți
m-ai lăsat
să-ț trimit
spre străpungerea
inimii
precum
linii
îndrăznețe
de cerneală
se-aștern
violent
pe pagini
feciorelnice
fără
de prihană...
Tu ești
neprihănirea
și nu voi fi
vreodată
îndeajuns
de necurat
ca șoapta-ți
să nu-mi poată
mântui
nebunia...
Te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...