Aș vrea
să fiu
acolo...
Făr
de citiri
de gânduri...
Doar
să-ți îmbrățișez
ființa
și liniștea
durerii...
Nu știu
ce faci...
Nu știu
de noaptea-ți
va fi sfetnic,
dar știu
că dragostea-mi
ucide
și nu aduce
viață
ci numai
dezbinare
și griji
și suferință...
Rămân
încovoiat
și ghemuit
întru
neexistența-mi
dorind
ca stingerea-mi
să-ți fie
viață...
Rămân
căci eu
nu pot
te naște...
Tu doar
Ești,
eu
nicicând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...