Sunt
gol...
Întru
sfârșitul
începutului
rămăsei
fără
lanțuri
și de aripi...
Le-am retezat
născând
lăcate
(nu-i forma
literară
dar
îmi place!)
din unghia
ruptă
a index-ului
drept...
Sunt
gol,
sunt
liber..,.
Și ce folos...
Las...
Vine
vremea
și din gheara-mi
frântă
naște-voi
alte
fantasme
și ciotul
meu
de aripi
purta-mă-va
iarăși
către
Abisul
ce îmi cântă
dorul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...