Lumi
întretăiate,
iluzii
născute
și dumnezei
ce se sting
în ereziile
gharei
mâinii
stângi...
Sunet
de bași,
semnale
de război:
când
oi fi
coborât
eu
poarta
și-oi fi lăsat
cu limbă
de moarte
arcașilor
mei
să împietrească?...
M-am trezit
gol,
fără lanțuri,
fără
lacăte...
Doar
cu o cheie
ruginită
ce-o mistuie
stomacul
neuronilor
plini
de vise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...