Nu m-ai făcut
să sufăr
chiar
deloc...
Mi-ai fost
lumină
și-ntuneric,
mi-ai fost
TOTUL
pentru
c-așa
ai existat
în plăsmuirea-mi...
Pentru
c-așa
nasc
eu
fantasme,
stihii
și iluzii...
(Ce-mi place
să mai
fiu
în centru:
doar
EU,
tâmpit
și egoist
tot timpul...)
Nu...
Să nu îți treacă
nici
prin umbra
minții
că suferința-mi
ți se datorează:
„Căci
EU am SPUS:
voi sunteți
DUMNEZEI!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...