Ții mult la ea, nu?”
„Da...”
Cum să-i explic eu omului
ce are ca finalitate
doar să intre-n tine
și să iasă
că tu mecdonăldănuirile
nu le suporți
și te ferești de ele
tot spunându-ți
că ești grasă...
Cum să îl fac
să înțeleagă
că al tău zâmbet
din două ceasuri
ce te-au transfigurat
străpunge Universul
și că nu-i stea ori galaxie
să-și bucure inexistența
știindu-te că ești...
Cum?...
Dar cum să-i spun
și să îl fac să simtă
și chipu-ți
și șoapta-ți
și cântecele îngânate
pe refrene de demult
ca să-nțeleagă
că-i creangă de aur
ce mi-ai dăruit
cântând,
bând fericire...
Cum?
Cum să-i arăt
că tu vezi luni pătrate
și-atât de mult
se zbat în pieptul tău
că-mbrățișarea ta
fu mult mai mult decât
mă naște
și-n ochii tăi
găsit-am mântuire...
Cum?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...