Măcar
Acuma
pot
să plâng...
Sî strâng
furtuni,
să le dezlănțui
și să șiroiască
gând
pe pereții
reci
din orbite
sleite
și slăbite
de alcool...
Măcar
acum
mai pot
să plâng,
să-l fac
pe
„a”
ca pe un
„o”
și să iasă un
„au”
”vai de curu meu...”
Măcar
acum
pot
să
plâng...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...