Alb caroiat...
Lumină împărțită
ce-ascunde
întunericul
ce-mi curge-n vene...
Păcat
că nu vedeți
nimic
din ceea ce se-ntâmplă:
pe fiecare micrometru
de monadă
sunt cruci
însângerate...
În fiecare
dală
a trotuarului
e-nchisă
o tăcere
ce nu vreți
s-o-nțelegeți...
Fugiți
de mine...
Fugiți
de-oglinda
ce o port
în frunte
căci vă arată
dezgustul
ce vă scaldă...
Fugiți...
Credeți-mă:
veți obosi
și nu veți mai avea
unde
să v-ascundeți
de voi...
Va fi
mult prea târziu
să încercați
să-nfăptuiți
ce ar fi trebuit
să vă intereseze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...