...(Sunt gol în fața ta, copile...)

Sunt gol în fața ta, copile...
Nu am nimic să-ți dăruiesc.
Nu sunt cuvinte să-ți pot spune
Și degetele-mi rătăcesc...

Flămând și trist, fără de suflet,
Un trup străin pun pe altar
Și ți-l jertfesc fără să cuget:
De gândul meu nu am habar...

În ochii mei nu stă privire:
e numai vidul omenesc...
Pășesc fără să am de știre.
A fi nu știu să contenesc.

Și ce sunt eu? Tu poți a spune
De ce-i aleanu-atât de-amar?
De ce-i atâta dor pe lume?
De ce nu pot să mă nasc iar?

Nu pot să-ți scriu nicicând cuvinte
Iar tu să nu le știi deja:
Învață-mă, te rog, a stinge
Ce arde-acum inima mea...

Știi... Sunt nebun fără de clipă
Și să visez: doar asta pot...
Iluzia ce mi-e ispită
O țin la piept ca un netot...

Din ce am scris aici nimica
Să nu citești. Iar de o faci
Să distrugi totul cu clipita
În care n-ai să poți să zaci...

Căci Cronos nu știe cuprinde
Zâmbetul tău cel făr de veac...
O, stinge-mă-n focul ce râde
Și naște-mă-n floare de mac...