Lumină afurisită...
Știi numai
să-mi orbești
privirea
să nu mai pot
gândi
nimic
în afara ta...
Nefericirea-ți
stă
în clipele
ce-s numărate
până când
voi scăpa
din nou
din cușca ta...
Mă vrei de-a pururi:
eu te urăsc
fără de vreme
și n-o să ștergi
nicicând
ce e în mine...
Dacă tu
ești în timp,
Cronos
de mine
se ascunde,
așa că
judecă
de poți
mai bine
și nu mai încerca
să-mi rănești
mâna
fiindcă-nghițindu-mă
te-nghit
cu-ntunecimea
din care-ai
izvorât...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...