Eu nu iubesc...
Nu am făcut-o
niciodată
căci
nu-s în stare
nici de mine
să am grijă...
Nu mă iubesc,
nu te urăsc
și totuși
egoismul
cel mai pur
se-așterne-n mine
scriind
aceste lucruri...
De fiecare dată
când ți-am scris
două cuvinte -
blestem
neputincios -
ți-am spus-o
să scap
de povara
ce-am sădit-o-n mine
visându-ți
nemurirea
născându-mă-n
iluzii...
Eu nu iubesc...
Nu am iubit
pe nimeni,
nici măcar
pe mine...
De asta
chiar acum
îți interzic
să mai exiști
în gândul
și cuvântul meu...
Eu nu iubesc...
E doar fantasmă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...