Nu mă-ntreba,
copile,
de tac
pentru ce tac...
În mine
se repetă
povești
triunghiulare
și, ca de obicei,
sunt
punctul
care nu există
ca nu cumva
dintr-un singur
punct
să iasă două,
s-apară
și al treilea
și unul
să se șteargă
ca să rămână
iarăși
două
și-apoi
unul singur...
O să mă doară
nebunia
asta
dar o s-o fac
ca altădată
în tăcere
de dor
și zâmbet
că îți iubesc
iubirea...
Și or să vadă
toți
că nu m-ascund
și nu vor ști
nimic...
Nici tu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...