Parazit
hrănit
cu existențe,
ce știe doar
s-absoarbă
energia
celor din jur
fără a dărui,
numai
ca să o mistuie
în van
pe când
neexistența sa
nici crește
nici descrește:
rămâne
aceeași
întunecime
tranșantă
cuibărită
la sânul
iubirii...
Nai cunoscut
nicicând
așa ceva
pentru că
nu m-ai cunoscut
și nici
nu o să-mi știi
vreodată
neființa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...