Ați reușit...
Ați stins
și ultima
scânteie
ce mai ardea
în mine...
V-a fost
atât de greu
să îmi distrugeți
răzvrătirea
c-ați apelat
la-ncrederea
mea
oarbă...
N-ați fi putut
și-o știți prea bine
de n-aș fi
crezut
că-n fiecare
dintre
noi
mai pâlpâie
ceva...
Am obosit...
Să nu vă supărați
dacă
oi merge
să mă culc
pășind
prin cioburile
care
mi-au fost
vise...
Păcat...
Ninge
atât de fain...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...