Sunt un drac cu lentile:
nu-mi știți
culoarea ochilor
și nu îi veți vedea nicicând...
În miez de noapte
ce-i în mijlocul zilei
un albastru spălăcit
arde
și strălucește
fără să cruțe nimic
și pe nimeni...
De asta
mă vedeți
numai în ceasurile
zilei
și-n primele ori ultimile
ale nopții...
Încă vă mai feresc
dar vine vremea
fără să v-aștepte
când ochii mei
demonici
vor arde fără încetare
judecând
ce n-ați făcut
dar trebuia înfăptuit...
Voi fi acolo
în fiecare clipă,
în fiece regret
cât de infim
veți fi având...
Voi fi judecătorul
vostru
dar nu veți ști
că, de fapt,
sunt doar un spectator neputincios
ce s-a-carnat
în bestie
ca să nu vă-ntâlniți
cu propria judecată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...