Fără tine
nu exist...
Ochii mei
nu văd,
urechile
nu aud,
inima
nu bate
și sufletul
nu-mi simte...
Degetele
nu știu
a scrie
și nici picioarele
a umbla...
De asta-ți cer
să mă înveți
să văd lumina
cu privirea ta,
s-aud Cuvântul
cu urechile tale,
să trăiesc iubirea
cu inima ta
și să simt
viețuirea
cu sufletul tău...
De nu,
mă voi târî
fără să știu
unde
și de ce
și nu voi fi eu
nicicând
de nu oi ști
cum să fiu Tu...
Nu vreau
să-mi fie
dor de tine
ci să fiu
dorul tău...
Nu voi nici
să te iubesc:
fă-mă iubirea Ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...