Pierdut...
Ce?...
Unde?...
Habar
nu am
dacă e timp
sau spațiu...
Greu
de crezut
că foaia
te poate-nghiți
și, totuși,
se întâmplă...
Atâta alb...
Prea multă
lumină...
Cuvintele
se scriu
nebune
ca niște viziuni
ce-mi conduc
mâna
fără a ști
de ce...
Nu pot vorbi...
Nici pașii
nu m-ascultă...
Cu șoapte
ce-aștern
liniște
învăț
din nou
a merge...
Unde ești?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...