Am stabilit o întâlnire
ca de obicei
cu Brâncoveanu
ca să-mprumut din nou
și astăzi
securea-n care
și-a curmat privirea...
O vreau
să mi-o împlânt în suflet
când mă uit
căutându-ți privirea
disperat
în vagoanele trenului...
Căci asta mi-am făcut...
Mă sperii
la orice pas
crezând că ți-am zărit
șoptirea
pe buzele altcuiva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...