O pagină,
a doua,
a treia…
Zeci, sute, mii
se perindă
înaintea ochilor mei
tăinuindu-ți
șoapta
în noaptea adâncă
ce abia
abia
se mișcă
înspre zorii învierii…
Prea multe zgomote…
De-abia aștept
să mă întind pe pat
de lacrimi
ca să-mi odihnesc
cerneala
ce se scurge neîncetat
de azi,
de ieri,
de mâine…
Să mai citesc
ce-arunc
pe-aici?...
Nu știu…
Nu vreau…
Nu voi să știu…
Te iubesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...