Vrei să dansăm un vals, iubito?
Să mă înalți cu mângâierea ta
Și zâmbetul tău lin să-mi fie muză
Altar de închinare – amintirea ta…
Cu răsuflarea-ți să învii pe dată
Să mă renaști din cruntele nevoi
Pe norii vieții să mai zbor vreodată
Să fie UNUL ce acum sunt doi…
Cu șoapte dulci îngână-mi nemurirea
Și focul ce-arde-n mine să-l alini
Razele lunii să-ți cânte privirea
Din care mă hrănesc cu dulcile-amintiri
Și dansul tău ce cheamă astăzi cerul
Să-mi lumineze noaptea ce mi-e grea
Îl voi plăti cu roze și sărutul
Etern al fulgilor de nea…
Bucăți de suflet rupe-voi din mine
Și le voi mistui în lacrima-ți pe loc
Voi smulge chiar și inima din mine
Ca să o spăl de gând, de nenoroc
Și-apoi, curată ca la începuturi
Să pot să ți-o ofer senin
Să nu cunoști nicicând amare vineri
Să nu cerșești vreun blid plin de pelin…
…
…
…
…
…
…
Un ultim vals te rog să-mi dăruiești, iubito,
Spre începutul meu să pot să mai revin…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...