Trec
din cetate în cetate
cu o chitară
la care nu am voie
să cânt
și cu o iubire
interzisă
în suflet…
Călător…
Veșnic călător
pe cărările
altora
și niciodată
pe a mea…
Cine sunt?
Un menestrel
orb și surd
ale cărui unghii
știu să aștearnă
liniștea
nedorită
de nimeni…
Voi cine
sunteți?...
Doar niște turiști
amărâți
cu camere în mână
văicărindu-vă
de căldura de afară
căci
într-adevăr
trupurile voastre
sunt doar morminte
înghețate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...