Scriu
fără să mă satur
știind că mâine
nici măcar eu
n-o să mai înțeleg
cuvintele
cele îngân
plângând pe drumuri…
Mi-e dor de tine…
Dor de iubire…
Nu știu
de-o să mă sting
cu rost
ori fără rost…
De-aceea
mint pe alții
inventând scopuri
străine de privirea lor
ca așa nebun fiind
să-i pot păzi
din umbră
de-ntunericul
ce curge
dinspre unghiile mele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...