...(M-am săturat de cuvinte...)

M-am săturat de cuvinte...

nu pot să mai aud

sau să rostesc

ceva

când înainte-mi

stai precum un înger

fără aripi,

rănit,

căzut în tusea abisului...

Am rămas mut

privind

ce-a mai rămas din tine...

Nu spui nici tu nimic...

Te uiți cam speriată

luându-ți geaca

și-n cele din urmă

întrebi ce e...

Nimic...

Nimic nu e-ntre noi

și totuși multe ziduri...

De ce când sunt în preajma ta

mă simt ca un copil

ce tocmai a călcat pe bec?...

Aș vrea să te ajut

dar nu-mi ceri ajutorul...

Aș vrea să mă hrănesc

din visul tău

dar l-ai închiriat

altcuiva...