Ți se usucă trandafirii...
chiar dacă nu-s născuți din mine
îi simt stingându-se de dor
căci nu îi mai hrănești
cu zâmbetul tău...
Scaune, mese goale,
conexiune internet
ce pare că-i neam cu melcul
și un ceai negru
rece
mă mai țin pe-aici...
Nu pot nici să te binecuvântez
nici să te-njur...
Uitat-ai vremurile
în care m-ai legat
să rămân mut
chiar și-n privire?...
Așa aștern idei nebune
ce se răsfrâng
din gânduri rătăcite
fără conexiuni de neuroni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...