Nu-mi place să plec spre Nicăieri...
Niciodată nu mă conduce nimeni
și stațiile-s goale
pătate doar cu nimicuri
urcate în rapidul
cu care mă port spre casă...
M-am săturat...
Aș vrea s-aud și eu odată
două cuvinte,
nu mai mult,
doar două,
un zâmbet
să îmi lumineze calea
și-ntr-un sărut
să îmi ascund ființa
ca pe-o pietricică
ce-o porți în buzunar
ca să nu uiți cărarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...