De ce te-am scris?
Să pot să plâng
din nou?...
Atâtea înfrângeri
se ascund în mine,
atâtea lașități
mă au de cuib…
De-atâtea ori
mi-am pătat numele
fugind
de ce mi-e teamă
încât
nu știu de nu cumva
am renunțat
și la a viețui…
Iar de nu am făcut-o
oare mai am mult
până voi stinge
clipa
în cenușa amară
a zilelor
apuse
în liniștea
ce n-o voi avea
nicicând?...
Nu știu…
Nu vreau să știu…
Vreau să trăiesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...