Călătoresc
din stație în stație
visându-ți
chipul,
dorind nedumerirea-ți
când te privesc
și mă întrebi:
„Ce e?”...
Nu e nimic...
E TOTUL...
EȘTI...
Ăsta-i răspunsul...
Și nu-mi trebuie
altceva,
nimic nu vreau
afară de tine...
și tu ești o nălucă
iar eu
nici măcar gând...
vom fi vreodat?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...