Aș vrea să-ți cer
doar un sărut
ori să ți-l fur,
și-un strop de mângâiere
din privirea-ți
aș răpi
să-mi lumineze
gândul
și să nască din
lacrimi
cărări printre stele...
și totuși
mi-e frică
de ochii
și buzele tale,
chiar de prezența ta
de-acum
de lângă mine:
o să dispari?
Vei fi doar vis?...
Sunt doar nălucă?...
De drumul nu-i același
de ce ne zămislesc
aceleași locuri?
Și de nu-i același
cer
de ce îți simt
bătaia inimii?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...