Azi e ziua
în care nu te văd…
Știu:
vei veni,
îți vei găsi locșorul
și vei cânta
ca un copil
ce-ngână începutul
pentru-ntâia
oară
rostindu-și mama…
Eu voi fi dedesubt…
N-am să te-aud
și ochii mei
n-or să se-mbete
cu privirea-ți…
Dar ziua mea de azi
e deja
„ieri”…
și n-am cuvânt
să mai rostesc
blestem
sau binecuvântare:
doar lacrimi
care dor
înmărmurite
pe o pagină de lut…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...