Flori îndrăgostite
de lumina
soarelui
îți mângâie
clipele
înnebunite de
atâta ființare
iar eu te scriu,
te scriu ca un nebun
ce nu cunoaște
zi sau noapte
așteptând
secunda
înlănțuită
de inelul
dăruit de altul
spre stingerea
cenușii
scăldate de
lacrimile mele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...