Voiam să-ți cumpăr eu pisica
ori să ți-o desenez
pe-un strop de lacrimă,
să o îmbrac în vise
și să ți-o dăruiesc...
dar sunt numai fantasme
gândurile mele
și-aș fi îmbolnăvit cu ele
și trupul tău de înger...
mai bine-așa...
dar ce pot să-ți mai dau
de-acum?...
ce pot să nasc
din humă
și din scrumul de țigară
ca să te-ajut să zbori?...
nimic...
nimicul ce mă leagă
te desleagă
de-ngânarea unei realități
în care nu mai sunt
căci doar stihii mai viețuiesc
în degetele mele
iar rănile-mi se umplu
cu sarea gândurilor
de la cea dintâi
rostire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...