E plină de soare
strada
în ultima zi a lui februar
și mărțișoarele
îngână
șoapte ademenitoare
pentru
pasagerii Bucureștiului...
La Cărturești
porumbeii se joacă
în jurul
unui coș de gunoi
părăginit
părăsindu-și zborul
pentru bucăți de drum...
Mă-ndrept
nu prea grăbit
spre Moșul Pitar
ca să deprind
abilitățile
de modelare
a puilor de om...
Acu te scriu...
Nu știu de ce,
nici cum:
printre răstimpuri
de predare
mai caut litere
să îmi sting
dorul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...