Mă uit pe Facebook
și te scriu
sperând că vei deschide
ochii
și mă vei vedea…
Dar noaptea
nu se mai sfârșește…
Alții citesc
tu nu răspunzi
și degetele-mi plâng
rănite de-osemintele
cuvintelor
înmormântate
sub o salcie
îngândurată…
N-am chef s-aștern
nimic…
Mi-e sete de
zâmbetul tău…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...